Cerul și marea au fost întodeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru poeți. Elogiate în paradisul cuvintelor îmbracă în forme diferite, viața, gândul, trăirea omului în esența lui. Marea este cerul nesfârșit al celor care privesc mereu spre țărm cu ochii larg deschiși. Întodeauna marea a fost răsfăț pentru minte și trup, pentru suflet, îndrăgostiții s-au elogiat tangențial la atingerea mării. Ce noroc să trăiești alături de mare tot timpul anului! Să cuprinzi cu privirea toată profunzimea ei, să te contopești cu valurile, precum sirenele călătoare în căutare de prinți îndrăgostiți.
Vă vorbesc despre o mare pe care o cuprind în brațe în fiecare an, dar ce te faci cu ceilalți ce locuiesc la mii de kilometri depărtare și ard ca lumânările aprinse să o revadă!
Faleza unde cobor să înot este mereu îmrejmuită de palmieri și nisip ca aurul sau cel puțin cu reflexe de toate culorile. Iubesc sezonul cald și marea ce potolește arșita verii. O admir când învolburată vine spre mine, iar valurile zgomotoase se zdrobesc de un târm dezlănțuit și furios pe efectul torid al zilei. În momentele sumbre ale vieții doar mi-am atins picioarele de ea și am simțit cum îmi mângâia tălpile un sărut al nisipului încins. Ce duioșie în ochii mei și câtă recunoștință mi se citea pe față când gleznele mele scufundate în apa mării, mi-aduceau aminte de prima baie pe care mama mi-a făcut-o în cădița de brad moștenită de la bunica. Primul duș de dimineață cu apă sărată era ca și cum sorbeam din ceașca cu ceai a bunei mele. Răsfățul trupului meu era să fiu când dimineața când seara sau la amiază pe plajă. Sunetul apei îl ascultam când pe nisip găseam o scoică și o lipeam la ureche, aici zgomotele le înlocuiam cu note muzicale, construiam un postativ și mă jucam cu o melodie deconectantă cu un ritm tandru, ce mă invita la un tangou în doi.
-Să faci cură de aerosoli că este bună pentru întărirea imunutății!
-O auzeam pe mama când o sunam și-i povesteam cum dansez cu marea și o am la picioarele mele!
De câte ori doream un suvenir mă repezeam asupra puzderiilor de scoici ca un înfocat căutător de comori. Mi-am petrecut ore înșir să fac coliere de amintiri dintre cele mai frumoase cu aceste scoici de cleștar.
Odată am înălțat un castel de nisip pentru prințese amintindu-mi de jocurile copilăriei de povești cu basme nemuritoare despre zâne și prințese, despre Feți-Frumoși ce le sărutau și se trezeau din visare.
De câte ori m-am aruncat în mare bucurându-mă de căldura și frumusețea ei ce mă învăluia în nostalgie. Fiecare palmă de nisip mă purta cu entuziasmul exploratorilor lumii în conturul unei destinații necunoscute și plăcute.
Dacă vrei să fii martorul unui fabulos apus de soare te invit să asculți glasul valurilor și să urmezi în tăcere ruta mării. Forța mării mă trimitea către lucruri asupra cărora îmi plăcea să simt aproape.
Fiorul băilor în mare m-a cuprins cu tandrețea caldă a zilei și briza răcoroasă a mării îmi săruta fața și mă invita la un rămas bun când soarele decidea să părăsească bolta cerească.
-Să o luăm de la capăt!.
–Hai, mă invita marea în fiecare dimineață!.
-Și eu alergam ca o copilă inocentă și desculță cu pletele în vânt și cu ochii plini de visare ca să mă contopesc cu ea!.
-Mai cu entuziasm, s-o luăm de la capăt!.
-Nu te da bătută!.
O ascultam supusă și nu ieșeam din cuvântul ei până nu ieșea soarele din nori și-mi făcea cu mâna!.
-Atunci, mă trezeam la realitate și eram nerăbdătoare ca o doua zi să o iau de la capăt.
Într-o zi m-am mirat de ea ce forță avea și ce mușchi spumoși…câteodată, în vecinătatea țărmului mă ascundeam în brațele ei.
M-a copleșit de câteva ori când pescărușii plângeau de dor alături de plaje pustii. Și mă gândeam unde au dispărut oamenii, unde sunt cu nisipul ei cu tot!.
Când m-am hotârât să-i fiu căpitan, mă simțeam ca și piratul ce căuta comori în Caraibe, strângeam comori după comori cu scoici și pietre colorate șlefuite de valurile mării. Sunetul hipnotizant al valurilor dansau lângă un compas de păsări însoțite de stele și nori ce mi se lipeau de degete când coloram aripa timpului prezent.
_De ce îmi place marea atât de mult?.
_M-am întrebat de multe ori?. Pentru că unea mijlocul pădurii și al exoticului și se contopea cu mine și cu ceva atractiv și plin de speranță. Aceste mirosuri conjugate la prezent îmi aducea marea în versurile pe care le compuneam, era ca și cum îmi puneam cel mai scump parfum. Scriam versuri pe urme de nisip și valurile le ștergeau cu repeziciune. Parfumul mării rezista în timp și pe urmele versurilor mele am mers continuu.
Îi aparțin cu siguranță, în vacanțele lungi, contopite de arșița verii și apusul zilei, ce aruncă mingea de foc în mare să se răcorească.
Îi spun un Da, mării, pentru că m-am cununat cu ea, stau la castelul Reginei și o admir în toată splendoarea ei!. Când nu o să mai fiu, m-am hotârât să fiu mare, să țin de răcoare și să umplu de dor inimile turiștilor care vin să mă viziteze. În părul aspru de sare să se plimbe bărcile să se joace peștii și păsările pe insula fericirii înconjurată de mare.
https://www.mangalianews.ro/2021/11/28/parfumul-marii-in-paradisul-cuvintelor-poetei-elena-buldum-de-urfet-sachir/
Comentarii
Trimiteți un comentariu