Am obosit să mă închid ermetic
În ritmul vieții ăsteia obositoare
În fața morții am rămas puternic
Stă toată neputința mea cea mare.
În ritmul vieții ăsteia obositoare
În fața morții am rămas puternic
Stă toată neputința mea cea mare.
Cu lacăte pe ușă să o- încui
Să nu mai văd trecutul nimănui,
Și nici prezentul care ne condamnă
Și-n inimă acolo ce însamnă!.
Să nu mai văd trecutul nimănui,
Și nici prezentul care ne condamnă
Și-n inimă acolo ce însamnă!.
Pe mâinile acestea încățușate
M-am săturat să nu văd libertate,
Și nu- nțeleg de ce e-atâta răutate
Când vine vremea să plătim pe toate.
M-am săturat să nu văd libertate,
Și nu- nțeleg de ce e-atâta răutate
Când vine vremea să plătim pe toate.
Și bunătatea de ce punem -n cui
Și- am ajuns cu toții a nimănui?.
Și- am ajuns cu toții a nimănui?.
de Elena Buldum
Comentarii
Trimiteți un comentariu